miercuri, 3 martie 2010

Am revenit

Salutare,
Am revenit. Mersic pentru "trasul de urechi".
Am primit de curand un mesaj cu privire la a fi SMART sau HEART.
Ce este HEART?

Toti am fost invatati sa fim SMART in alegerea obiectivelor. Specific, Masurabil, Abordabil, Relevant, delimitat in Timp.
Care este treaba cu HEART.
Holistic - obiectivul tine seama de toti cei implicati si de cum ii afecteaza pe cei din jur. Indeplinirea obiectivului cu pierderea celor din apropiati s-ar putea sa nu merite.
Efecte secundare - obiectivul tine seama de efectele secundare. Schimbarea pozitiva adusa de acest obiectiv poate fi prea mica avand in vedere toate efectele secundare posibil negative.
Afirmativ - obiectivul este exprimat pozitiv si la timpul prezent.
Responsabil - obiectivul este asumat de cel care il fixeaza fiind total responsabil de succesul sau esecul sau.
Testat senzorial - obiectivul este exprimat in imagini, sunete si senzatii care combinate contribuie la emotia pozitiva data de indeplinirea lui.
Cum e?
Poti sa fii si SMART si HEART?
Super!!!
Succes!

5 comentarii:

  1. Ca sa iti imaginezi o abordare pragmatica a celor 24 ore (cunatificarea timpului data de catre societatea actuala):
    8 ore SMART (activitate profesionala) cu prelungire inca vreo 4 (ore suplimentare sau pentru ca nu ne putem abtine)
    raman 4 ore de HEART activ
    si 8 ore (ar trebui) de HEART inactiv (odihna).
    Fara pragmatism:
    Daca reuseste cineva sa fie doar SMART este defect.
    Doar HEART, se apropie de perfectiune.
    Daca le combina in perioadele de mai sus impartite la doi, individul se aproprie de echilibru. Si echilibru inca nu exista.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)Bun asa.
    Ca sa-ti raspund la intrebare: Este obligatoriu.
    De ce? Pentru ca orice actiune presupune un rezultat. Pentru ca exista o anume corelatie numita “cauza-efect”. Pentru ca nu suntem in ecuatia “Eu si restul lumii”. Majoritatea deciziilor personale afecteaza in mai mica sau mai mare masura spatiul in care ne desfasuram activitatea, in care traim, cu tot ce e in el. Oameni si obiecte.
    Insa in mintea mea creata se nasc alte intrebari. Spre exemplu:
    Daca nu esti amandoua, atunci care esti? Si ce se intampla daca esti una fara alta?
    Ce se intampla daca renunti la una in favoarea celeilalte?
    De ce ne incapatanam sa folosim initiale? De ce nu folosim cuvinte clare, simple care sa exprime ceea ce vrem sa spunem fara tot felul de analogii?
    De ce initialele trebuie neaparat sa exprime ceva si cautam pana gasim un cuvant ce incepe musai cu acea initiala si exprima cumva ceea ce vrem sa spunem?
    Nu, nu-mi plac initialele. De pe vremea MTCS. Cred ca dezbraca discursul de toata esenta lui si in face insipid, sters, sec si fara valoare.
    Se presupune ca initialele fac memorarea mai usoara.
    In loc sa retii si sa asimilezi esentialul, trebuie mai intai sa retii doua cuvinte formate din initiale. Apoi cuvintele ale caror initiale au fost folosite. Apoi sensul cu care acestea au fost folosite, adica definitia lor in contextul dat. Apoi sa asimilezi in functie de propria persoana. Apoi trebuie sa te gandesti la aplicabilitatea lor in contextul dat.
    Din a avea un obiectiv deducem ca vrei ceva. Sa-l obtii, presupune sa gandesti si sa pui in aplicare o actiune in asa fel incat rezultatul sa fie cel dorit de tine si in concordanta cu … uai ce lapsus!. Pentru o idee depre ceea ce vreau sa spun vezi comentariile la Paradoxul lui Epicur.
    Lapsusul persista, asa ca:
    O seara buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hei, bad boy is back in town!!! Welcome back!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Parmena: Cam asa e da' cica (cel putin in teorie) toate sistemele tind catre acel legendar si poate inca neatins echilibru. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Alternativa: http://www.scribd.com/doc/7528624/Daniel-Goleman-Inteligenta-Emotionala

    RăspundețiȘtergere