vineri, 8 ianuarie 2010

Cat de modern e omul modern?

Salutare,
Am vazut printre axiomele NLP una care mi-a atras atentia:
In spatele fiecarei actiuni exista o intentie pozitiva. Altfel spus nimeni nu este in mod fundamental rau. Scopul esential al activitatii umane este obtinerea starii de fericire, dar exista oameni care incearca aceasta fara sa stie clar ce tip de comportament le-ar fi mai folositor.
Supertare! mi-am zis. Ne-am intors de unde am plecat.

Am avut nevoie de Grinder&Bandler pentru a ne spune ceea ce filosofii antici stiau.
Hedonismul (hedonismos=placere) sustine ca placerea e foarte importanta si ca reprezinta scopul final al umanitatii. Si asta de vreo 2500 de ani.
Democritus (460-370) pare sa fie cel mai timpuriu filozof care a adoptat o filozofie hedonista, el definea scopul suprem al vietii ca fiind “multumirea” sau “veselia”, adaugand ca “bucuria si tristetea sunt semnele distinctive ale lucrurilor benefice si daunatoarea”.
Epicur (341-270) identifica placerea cu linistea si accentua importanta reducerii dorintei fata de obtinerea imediata a placerii. Epicur sustinea ca placerile cele mai mari sunt si cele mai simple, adica o viata moderata petrecuta alaturi de prieteni si purtand discutii filozofice.
Socrate (469-399) a zis ca fericirea e unul din rezultatele actiunii morale, iar Aristippus (435-356) sustine ca placerea e binele suprem.
Ok. Am intles. Stiam toate astea. Stiam ca omul este motivat numai si numai de interesul propriu (hedonismul psihologic).
De ce aveam nevoie de Grinder&Bandler?
Sa ne spuna ca fiecare este in urmarirea placerii lui conform hartii sale. Chiar daca conform hartii mele actiunea este rea cu siguranta conform hartii agentului actiunea ascunde o intentie pozitiva.
In concluzie, actiunea este buna sau rea?
Asa ajungem la paradoxul lui Epicur sau "problema raului". Dar despre asta in al post.

9 comentarii:

  1. @moonrise: n-am nici cea mai vaga idee. acum 2500 de ani, acum 5 minute sau chiar maine. asta e unul din sensurile intrebarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm... vag, foarte vag...
    Stand si cugetand, am realizat ca nu am salutat.
    Buna seara.
    Pentru seara asta si toate cele care au trecut.

    "Toate's vechi si noua toate" spuse Eminescu.
    Cat e omul modern de modern? In totalitate si deloc. Depinde de punctul de vedere. De ceea ce gandeste, de ceea ce simte, de ceeea ce se foloseste in viata lui de zi cu zi, de limbaj, de comportament, de relatiile cu ceilalti, daca prefera natura sau urbanul, daca citeste cartea sau vede filmul sau daca stie sa citeasca. Poate depinde de ceea ce omul de azi vrea de la viata. De ceea ce crede, de ceea ce a fost invatat sa creada.
    Cred ca de toate astea depind actiunile lui. Ii apartin si il categorizeaza.
    In adaptat sau la limita societatii? In bun sau rau? In fericit sau nefericit? In norocos sau lipsit de sansa?
    Prin ce ne deosebim noi, cei de azi, de cei ce au fost inaintea noastra?
    Prin mijloace.
    Iar felul in care alegem sa le folosim definesc modernitatea noastra.

    O seara buna in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna moonrise,
    Din ne/fericire (nu sunt sigur care varianta este cea corecta) nu doar prin mijloce. Prin ele, insa si prin perceptii. De la "revolutia copernicana", cand ni s-a spus ca nu suntem "buricul targului" (ok centrul univarsului), si unii au fost in stare sa-l arda pe rug pentru chestia asta, perceptia asupra multor lucruri s-a schimbat. Gandindu-ne doar la perceptia asupra timpului acum si acum 25 de ani vei observa o schimbare majora.
    Da, sunt vag in a defini modernitatea in afara unui context care sa-mi permita sa vad cum a evoluat perceptia si, cum spui si tu, modul de utilizare al mijloacelor. Modernitatea in afara contextului o putem calcula de la momentul creatiei (pentru crediciosi) sau de la momentul ridicarii in doua membre (pentru darwinisti). :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa deci!
    Cuvantul definitoriu pentru tine, asupra acestui subiect, este perceptia.
    Hai sa ma dau pe mine ca exemplu.
    Cei din jurul meu ma percep in toate felurile. Si frumoasa si urata, si desteapta si proasta, si buna si rea, si prietenoasa si uracioasa, si organizata si dezorganizata, si rapida si lenta, si delasatoare si cu o vointa de fier. De ce nu au toti aceeasi impresie despre mine?
    Pentru ca intotdeauna am actionat in conformitate cu nevoile si mai ales dorintele mele. Si totusi, de ce impresii asa contrastante? Cred, pentru ca fiecare m-a masurat in felul lui, prin prisma nevoilor sau dorintelor sale, a experientelor si a standardelor proprii.
    Este ceva diferit acum fata de trecut, oricat ar fi el de apropiat sau departat? Nu cred.
    L-ai dat exemplu pe Copernic si cum a fost primita si privita teoria sa. Diferenta intre atunci ai acum tine de cunoastere si de o conciliere sa-i spunem a religiei cu stiinta. Intre timp s-au demonstrat o gramada de teorii si s-au inventat o alta gramada de lucruri.
    Din acest punct de vedere da, perceptia este alta. Nu mai guverneaza credinta oarba ci q.e.d. Iar q.e.d., e antic.
    Nu mai stiu de la ce idee am pornit. Acum ma intreb: A evoluat perceptia in sine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Era un banc cu un rabin care trebuia sa judece o cauza. Venind la el primul dintre cei 2 implicati ii povesti cauza si rabinul ii spuse: "Ai dreptate fiule". Acesta a plecat multumit si nu dupa mult timp a venit cel de-al doilea si a primit acelasi raspuns. Cei doi s-au intalnit si discutand au realizat ca li s-a spus amandurora ca au dreptate. Au plecat impreuna la rabin sa-i ceara socoteala.
    "Rabi, au zis intr-un glas, ne-ai zis la fiecare ca avem dreptate. Asa ceva nu se poate."
    si raspunsul a fost: "Aveti dreptate, fiilor".
    Cum frumusetea este in ochii privitorului ("Beauty is in the eyes of the beholder/beer-holder") cam la fel este si cu perceptia. A evoluat in masura in care constiinta noastra a evoluat daca este sa ne luam dupa Kant.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna gluma!
    Buna glumita!
    Very bad day!
    N-au nici o legatura una cu alta.
    In fine, azi chiar n-am chef.
    O seara buna.

    RăspundețiȘtergere
  7. Simturi, perceptii, reprezentari, memorie, gandire - procese psihologice. Dupa o vineri proasta, o sambata ce se anunta la fel. Un domn, amic de-al lui tata isi anunta vizita. Asa, si? gandesc eu.
    Vine.
    Am cunoscut cred eu o gramada de oameni. Dar nici unul asa.
    Si-a fixat privirea in ochii mei si l-am simtit cum cauta. Si-apoi mi-a spus doua fraze despre cum si ce simt, despre ce gandesc. Orice nemultumire si orice frustrare adunata pana atunci a disparut. M-am simtit, din nou, Eu. Cu toate astea, mi-a mai mentionat ceva.
    Ca in curand, voi redeveni Eu.
    Cine sunt Eu?
    De ce ma gandesc ca omul acela de fapt stie mai multe despre mine decat stiu eu?

    RăspundețiȘtergere