Daca D-zeu vrea sa elimine raul, dar nu poate
Atunci EL nu este omnipotent.
Daca EL poate, dar nu vrea
Atunci este nu este omnibenevolent.
Daca EL poate si vrea
Atunci cum de exista raul?
Daca EL nici nu poate si nici nu vrea
Atunci de ce sa-L numim D-zeu?
Acesta este paradoxul lui Epicur.
Unul dintre primele raspunsuri la acest paradox a fost dat de gnostici. Pilonul central al gnosticismului este invatatura ca oamenii sunt suflete divine inchise intr-o lume materiala creata de un D-zeu imperfect, Demiurgul.
Un alt raspuns venit din teosofia crestina este: "misterioase sunt caile LUI". Aruncand o umbra de indoiala cu privire la logica si rationalitatea Lui.
Un ultim raspuns ni-l ofera Grinder&Bandler prin axiomele comunicarii din NLP.
Combinand Axiomele "Harta nu este teritoriul" si "In spatele fiecarei actiuni exista o intentie pozitiva" vedem ca de fapt raul nu exista. Orice actiune oricat de rea ar parea (oricat de rea ar fi in implementarea sa) este in fapt urmarirea interesului propriu (o actiune buna in esenta) in conformitate cu harta proprie. In aceste conditii, toate actiunile fiind in esenta bune, putem spune ca raul nu exista ci doar oameni cu perceptii (harti) diferite.
In aceste conditii paradoxul lui Epicur nu-si are rostul. Presupunerea de baza in acest paradox este ca raul exista ceea ce tocmai am demonstrat ca nu este adevarat.
10 Negri Mititei
Acum 5 ani
Corect! Interesul personal, tocmai pentru ca este personal, trebuie sa aiba conotatii pozitive pentru persoana in discutie. Insa ne raportam la un set de valori stabilite, din pacate, de altii. Intrebarea totusi ramane: raul exista?
RăspundețiȘtergereDaca am fi putut fi buni si drepti si plini de compasiune si darnicie si iubitori si cu o gramada de alte caracteristici minunate... Daca totul ar fi fost perfect pe lume.... atunci....
RăspundețiȘtergereAm fi fost deja in Rai (destept profesor am avut).
Acest lucru nu se poate avand in vedere ca sensul vietii pe Pamant este sa-ti castigi locul in Rai.
Cum? Constientizand ca nu totul ti se cuvine. Ca poate atunci cand pe tine te caracterizeaza verbul a vrea, altii au nevoie.
De aici rezulta ca nu interesul personal ar trebui sa te guverneze, ci umanul din tine.
A fi Om = bine.
A fi interesat doar de propria-ti persoana = rau. De ce? Pentru ca nu suntem singuri pe lume si traim intr-o societate tocmai pentru a invata sa fim oameni. Valorile unei societati sunt rezultatul experientei de viata a acelei societati iar menirea lor este de a ne face viata mai buna, mai usoara, mai comprehensibila. A spune ca "din pacate, ne raportam la un set de valori stabilit de altii" e cel putin ciudat din punctul meu de vedere.
De ce exista rau pe lume?
Pentru a putea aprecia binele.
De ce credem in Dumnezeu?
Pentru a putea spera la bine.
Unde este raul?
Chiar si in ascutimea limbajului meu.
A fost in intentia mea sa fac rau? De data asta, nu!
Revenind la Epicur. Cum am putea deveni buni fara a cunoaste raul? Chiar trebuie Dumnezeu sa le faca pe toate pentru noi?
Doar avem liber arbitru!
raul nu exista ca un balaur .
RăspundețiȘtergerein noi se aleg decizii bune si decizi rele ,calitati ,defecte.
raul este umbra .
si lumina este iubirea .
e f simplu . de zis;)
important si greu ,totodata ,e sa-l identifici
si sa te cureti.
nimeni nu te judeca "apoi" tot tu o faci .
daca incepi din timp .de acum. iti usurezi sufletul si viata .
Intr-adevar, exista liberul arbitru. Dar ceea ce este bine pentru mine, nu este neaparat bine si pentru ceilalti. De ce "din pacate"? Nu este chiar atat de ciudat. Placerile noastre pot face rau celor din jur. Daca ar fi sa tinem seama de asta, ar trebui sa renuntam la ele. Este ok asa?!
RăspundețiȘtergereNu, nu e ok.
RăspundețiȘtergereMa refeream doar la enuntul "Insa ne raportam la un set de valori stabilite, din pacate, de altii."
"Set de valori" luat ca si expresie are un inteles strict pozitiv. Nu exista set de valori negative.
Desi, dupa o clipa de refexie, am banuit ce ai vrut sa exprimi in primul post, prima impresie a fost ca-ti motivezi actiunile nu foarte acceptabile (nu ca ar si exista acestea) prin prisma acelei axiome. Si chiar ti-ar placea sa fie general acceptate.
In legatura cu ultimul post:
"Intr-adevar, exista liberul arbitru." - Corect
"Dar ceea ce este bine pentru mine, nu este neaparat bine si pentru ceilalti." - Corect
"Placerile noastre pot face rau celor din jur. " - Corect.
"Daca ar fi sa tinem seama de asta, ar trebui sa renuntam la ele." - Nu chiar asa corect.
"Daca ar fi" si "ar trebui" in aceasta fraza imi arata ca de fapt n-ai vrea sa tii seama si sa renunti. Si iar revenim la problema primului post. Impresia.
Daca tie ti-ar placea sa pui piedica oamenilor de pe strada doar pentru ca ti-ar face placere, ar trebui sa o faci?
Daca (asta chiar nu stiu) ai fi intr-o relatie monogama iar placerea ta ar fi sa faci pe albinuta, ar trebui sa o faci?
Daca ai vrea un anumit statut ca i s-ar cuveni altcuiva si ar trebui sa-l distrugi pentru asta, ar trebui sa o faci?
Personal mi-ar fi placut un enunt de genul: "Ar trebui sa tinem seama de asta si sa renuntam la ele."
Poate (ca sa nu ma apropii de probabilitate sau certitudine), reactia mea este exagerata.
Oare sunt pe harta? sau pe teritoriu? ;)
@ moonrise&victor:
RăspundețiȘtergereSalutare,
Am stat pana acum de vorba cu un prieten despre post-ul asta. Mi-a tot spus ca am sarit prea brusc de la ipoteza la rezultat lasand "rezolvarea" mai mult sau mai putin de-o parte.
Ok, poate e adevarat. Acesta a fost scopul acestui blog.
Sa ridice intrebari.
Daca verificati, aproape toate comentariile se termina cu o intrebare. E perfect! Asa dispare plictisul!
Salutare Senol, salutare Victor, salutare prietenul lui Senol.
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca a fost o discutie foooaarte lunga. Foarte bine! Asa si trebuie. Oare o fi fost si un mare semn de intrebare de a fost necesara o discutie atat de lunga?
Daca da, care era?
Ma scuzi, dar m-a apucat curiozitatea.
Si inca ceva pentru prietenul lui Senol.
Rezolvarea este farmecul oricarui exercitiu, avand in vedere ca ipoteza o cunosti iar rezultatul il banuiesti.
Mersic moonrise, asta am incercat si eu sa-i explic. :)
RăspundețiȘtergereUn semn mare de intrebare? Nooo, mici da' multe si nasteau alte si alte semne de intrebare. Exact ca in poveste cu balaurul caruia ii taia fat-frumos un cap si apareau alte 2. :)